Acum câțiva ani buni, am încercat să citesc Biblia. Era o căutare literară, vroiam să văd de unde vin toate poveștile astea care au devenit în societatea nostră teme literare. Dar la scurt timp după căderea Sodomei și Gomorei - adică acolo unde fiicele lui Lot și-au îmbătat tatăl și l-au violat într-o peșteră ca să rămână ele însărcinate - am decis că această carte este prea dezgustătoare ca să continui. Toate principiile mele umaniste erau contrazise, tot ce e frumos în relațiile umane era blamat sau ignorat. Deci, pe lângă faptul că-i o carte porno, mi s-a mai părut și groaznic de ignorantă.
Așadar, după mulți ani în care nu am mai îndrăznit să mă ating de Biblie, iată că voi face o nouă încercare. Și dacă tot am blogul ăsta, voi scrie despre impresiile mele din când în când. Nu garantez că voi ajunge foarte departe (cei care au citit Biblia știu că pasajele despre Sodoma și Gomora și fiicele lui Lot sunt chiar la începutul voluminoasei publicații).
Dacă voi comenta despre pagini întregi de text, nu mă voi apuca să copiez aici pasajul - scopul meu nu e să reproduc Biblia sub formă de blog. Vă voi spune exact de unde până unde am citit și o să le găsiți cu siguranță pe net sau într-o Biblie din casă. Dacă, în schimb, mă voi referi la 2-3 rânduri de text, atunci le voi publica și pe blog.
Dap. Ăsta e planul. Îmi imaginez că nu sunt primul căruia i-a trecut prin cap să facă așa ceva - dar dacă tot mă supun unei asemenea lecturi, măcar să rămân cu niște notițe clare din ea.
Deci lectură plăcută în continuare
marți, 6 decembrie 2011
duminică, 20 noiembrie 2011
Tradiția - între sentimentalism, estetică... și o mare, mare piedică
Sunt un poet, vă rog frumos. *sarcasm*
Îmi aduc aminte că în liceu aveam tot felul de dezbateri pe la diverse ore, iar unele dintre aceste dezbateri aveau ca subiect principal „globalizarea”. Concluziile erau mereu aceleași: e bine că datorită globalizării s-a mai omogenizat cât-de-cât nivelul de trai la nivel mondial; dar e rău că globalizarea omoară tradițiile și că ni se omogenizează nu numai nivelul de trai, dar și gândirea, principiile, gusturile și chiar limbajul.
Și ca toată prostimea pe care nu o interesează prea mult un subiect; am ascultat, am memorat, n-am avut nici o părere, și am trecut mai departe. Dar acum când văd sau particip la dezbateri pe temă (anti-)religioasă, observ că se vehiculează la greu un argument complet aberant pentru promovarea religiei ortodoxe în România: și anume, faptul că suntem un popor ortodox prin tradiție, și că tu ca individ nu ai dreptul de a da cu piciorul tradiției și comunității care menține acele obiceiuri.
Ok... Hai s-o luăm de la capăt. Ce este, de fapt, o tradiție? Este un obicei care s-a format din rutina unui grup de oameni, și care s-a menținut viu pentru că urmașii au continuat să aplice același comportament - dar de data asta din motive de nostalgie, respect pentru trecut sau pur și simplu din obișnuință sau din presiunile sociale din sfera „pentru că așa se face” și „pentru că așa trebuie”. Majoritatea tradițiilor nu mai au nici o aplicabilitate practică. Când aud de tradiție și superstiție, îmi aduc aminte de clipul de început al filmului „Mr. Nobody”:
La fel ca porumbelul care dă din aripi de câte ori vrea mâncare, pentru că ăsta era lucrul ieșit din comun pe care l-a făcut când i s-a dat prima oară hrană; tot așa își creează și oamenii superstiții și implicit, și o groază de tradiții. Dar în realitate, „tradiția” nu are absolut nici o aplicabilitate practică și nu ajută cu nimic viața individului respectiv. Ba chiar, mai rău, îi ține acestuia-n loc gândirea obligându-l să apere vechiul obicei de dragul nostalgiei, indiferent cât de absurd ar fi.
Deci tradiția are un rol mai degrabă estetic-sentimental. Nimeni nu crede că există cu adevărat niște femei foarte foarte frumoase în pădure și că într-o anumită noapte din an ele dansează și fură bărbații care nimeresc pe teritoriul lor. Nici nu crede nimeni că-și poate visa viitorul soț sau viitoarea soție dacă primesc o crenguță de busuioc și și-o pun sub pernă. Așa cum, de altfel, băiețeii dau mărțișoare femeilor între 1-8 martie pentru că „așa se face” și pentru că e distractiv, nu pentru că găsesc ei personal un mare motiv de sărbătoare în ipotetica fertilitate a respectivei femei.
Când vorbești despre „tradițiile românilor” nu te referi numai la creștinism. Te referi la toate ideile preconcepute și „magice” pe care le-am strâns de-a lungul generațiilor. Te referi la un număr foarte mare de obiceuri și sărbători rămase din perioada pre-creștină, din credințele animiste păgâne. Astfel, tradițional, românii au în calendar evenimente dedicate unor ființe numite „Iele”, își aleg zile norocoase cărora le zic „babe” și pun busuioc sub perna fiicelor lor, ca sa-l viseze pe Făt-Frumos; iar același popor se numește „creștin”, ține post ca să se apere de răzbunarea lui Dumnezeu și se târăște pe jos la picioarele lui popa ca să-i acorde iertare pentru „păcate”.
Deși înțeleg atracția asta către sărbătorirea unor timpuri de mult apuse; totuși tradiția devine foarte periculoasă atunci când ne ține de la a evolua ca societate; atunci când devine o piedică în fața unei gândiri corecte, raționale. Tradiția nu are decât valoare estetică, este interesant să te uiți și să vezi ce credeau oamenii de pe vremuri. Dar atunci când un popor se ține cu dinții de aceste obiceiuri și insistă că ele sunt mai importante decât un nou pas spre civilizație, atunci avem o problemă.
Faptul că la români creștinismul este „tradițional” nu spune nimic bun despre respectiva religie. Doar o încadrează în aceeași categorie a busuiocului sub pernă și a genelor căzute și băgate la sân. Adică în categoria iraționalului învechit și practicat din „obișnuință” sau de dragul rutinei - pentru că nu știm cum altfel să ne trăim viața.
În concluzie, tradiția este în regulă atunci când nu stă în calea progresului, când e doar o categorie estetică. Însă, când ea începe să fie invocată drept motiv pentru care anumite comportamente nocive sau dăunătoare psihologic ar trebui păstrate - acela este clar un semnal de alarmă. Respectul pentru trecut nu trebuie pus înaintea căutărilor pentru viitor. Trebuie să luăm o pauză și să ne gândim care ne sunt prioritățile: fosila unor timpuri de mult apuse, sau ambiția unui viitor mai civilizat, mai corect, mai curat și mai rațional - care e mai important și care merită apărat mai cu pasiune?
Îmi aduc aminte că în liceu aveam tot felul de dezbateri pe la diverse ore, iar unele dintre aceste dezbateri aveau ca subiect principal „globalizarea”. Concluziile erau mereu aceleași: e bine că datorită globalizării s-a mai omogenizat cât-de-cât nivelul de trai la nivel mondial; dar e rău că globalizarea omoară tradițiile și că ni se omogenizează nu numai nivelul de trai, dar și gândirea, principiile, gusturile și chiar limbajul.
Și ca toată prostimea pe care nu o interesează prea mult un subiect; am ascultat, am memorat, n-am avut nici o părere, și am trecut mai departe. Dar acum când văd sau particip la dezbateri pe temă (anti-)religioasă, observ că se vehiculează la greu un argument complet aberant pentru promovarea religiei ortodoxe în România: și anume, faptul că suntem un popor ortodox prin tradiție, și că tu ca individ nu ai dreptul de a da cu piciorul tradiției și comunității care menține acele obiceiuri.
Ok... Hai s-o luăm de la capăt. Ce este, de fapt, o tradiție? Este un obicei care s-a format din rutina unui grup de oameni, și care s-a menținut viu pentru că urmașii au continuat să aplice același comportament - dar de data asta din motive de nostalgie, respect pentru trecut sau pur și simplu din obișnuință sau din presiunile sociale din sfera „pentru că așa se face” și „pentru că așa trebuie”. Majoritatea tradițiilor nu mai au nici o aplicabilitate practică. Când aud de tradiție și superstiție, îmi aduc aminte de clipul de început al filmului „Mr. Nobody”:
La fel ca porumbelul care dă din aripi de câte ori vrea mâncare, pentru că ăsta era lucrul ieșit din comun pe care l-a făcut când i s-a dat prima oară hrană; tot așa își creează și oamenii superstiții și implicit, și o groază de tradiții. Dar în realitate, „tradiția” nu are absolut nici o aplicabilitate practică și nu ajută cu nimic viața individului respectiv. Ba chiar, mai rău, îi ține acestuia-n loc gândirea obligându-l să apere vechiul obicei de dragul nostalgiei, indiferent cât de absurd ar fi.
Deci tradiția are un rol mai degrabă estetic-sentimental. Nimeni nu crede că există cu adevărat niște femei foarte foarte frumoase în pădure și că într-o anumită noapte din an ele dansează și fură bărbații care nimeresc pe teritoriul lor. Nici nu crede nimeni că-și poate visa viitorul soț sau viitoarea soție dacă primesc o crenguță de busuioc și și-o pun sub pernă. Așa cum, de altfel, băiețeii dau mărțișoare femeilor între 1-8 martie pentru că „așa se face” și pentru că e distractiv, nu pentru că găsesc ei personal un mare motiv de sărbătoare în ipotetica fertilitate a respectivei femei.
Când vorbești despre „tradițiile românilor” nu te referi numai la creștinism. Te referi la toate ideile preconcepute și „magice” pe care le-am strâns de-a lungul generațiilor. Te referi la un număr foarte mare de obiceuri și sărbători rămase din perioada pre-creștină, din credințele animiste păgâne. Astfel, tradițional, românii au în calendar evenimente dedicate unor ființe numite „Iele”, își aleg zile norocoase cărora le zic „babe” și pun busuioc sub perna fiicelor lor, ca sa-l viseze pe Făt-Frumos; iar același popor se numește „creștin”, ține post ca să se apere de răzbunarea lui Dumnezeu și se târăște pe jos la picioarele lui popa ca să-i acorde iertare pentru „păcate”.
Deși înțeleg atracția asta către sărbătorirea unor timpuri de mult apuse; totuși tradiția devine foarte periculoasă atunci când ne ține de la a evolua ca societate; atunci când devine o piedică în fața unei gândiri corecte, raționale. Tradiția nu are decât valoare estetică, este interesant să te uiți și să vezi ce credeau oamenii de pe vremuri. Dar atunci când un popor se ține cu dinții de aceste obiceiuri și insistă că ele sunt mai importante decât un nou pas spre civilizație, atunci avem o problemă.
Faptul că la români creștinismul este „tradițional” nu spune nimic bun despre respectiva religie. Doar o încadrează în aceeași categorie a busuiocului sub pernă și a genelor căzute și băgate la sân. Adică în categoria iraționalului învechit și practicat din „obișnuință” sau de dragul rutinei - pentru că nu știm cum altfel să ne trăim viața.
În concluzie, tradiția este în regulă atunci când nu stă în calea progresului, când e doar o categorie estetică. Însă, când ea începe să fie invocată drept motiv pentru care anumite comportamente nocive sau dăunătoare psihologic ar trebui păstrate - acela este clar un semnal de alarmă. Respectul pentru trecut nu trebuie pus înaintea căutărilor pentru viitor. Trebuie să luăm o pauză și să ne gândim care ne sunt prioritățile: fosila unor timpuri de mult apuse, sau ambiția unui viitor mai civilizat, mai corect, mai curat și mai rațional - care e mai important și care merită apărat mai cu pasiune?
Chain-letter-ul care ne va salva sufletul
O amică atee a primit acum câteva zile ceva foarte interesant în cutia de scrisori, și mi-a dat și mie ca să văd și să mă bucur. Hârtia respectivă este spintecată în două - dar nu de nervi, ci pentru că fusese împăturită aiurea și când domnișoara a încercat să o desfacă, i s-a rupt în mână.
„Scrisoarea” primită este o copie xerox la mâna 500, devenită deja greu de citit, dat fiind că este în mod evident copia copiei copiei copiei (...) copiei; și prin liniile strâmbe ale prea multor copii xerox se distinge o icoana cu Maria și plodul. Titlul textului este „Sfânta fecioara din Medgiugore vă roagă să dați mai departe această rugăciune”. Titlul este scris în all-caps, dar am decis să nu orbesc cititorul cu „țipete virtuale”. Urmează apoi o rugăciune tipică: „noi suntem niște nenorociți iar tu, Doamne, ești singurul mișto, și tu ai făcut atâtea pentru noi, dar fiindcă noi suntem murdari și răi te rugăm să ne ierți și să salvezi Pământul (?!?!) și bla-bla-bla”. Partea cea mai simpatică este că DUPĂ rugăciunea asta de două parale urmează încă 5 rânduri:
Mda... Și dacă stai într-un picior și închizi ochii, și dând din mâini numeri până la 3000, băiatul care-ți place te va săruta în a treia vineri din lună. Și dacă nu trimiți misiva asta mai departe mama ta va muri și tu îți vei pierde părul.
Știam că există prostii de genul ăsta pe net; dar alea de obicei atacă copiii ignoranți și superstițioși; cărora le e frică să nu facă ceva să-și rănească părinții, cărora le e frică de fantoma care bântuie scrisoarea respectivă, sau care ar încerca absolut orice ca să primească atenția crush-ului lor. Nu știam că există chain-letters religioase, și mai rău de atât, nu știam că există oameni atât de fraieri încât să depună efortul de a le da mai departe. Ca să nu mai zicem că ceea ce cere scrisoarea cu pricina se refera în mod evident la a scrie DE MÂNĂ cele 30 de scrisori separate; deci xeroxul xeroxului pe care l-a primit domnișoara în cauză este doar dovada faptului că oamenii sunt din ce în ce mai leneși, până și în superstiție! Dar e bine totuși că nu a primit-o scrisă de mână, că atunci ar fi fost de-a dreptul creepy.
Mă întreb, oare oamenilor ăstora cărora li se pare atât de hazliu să trimită străinilor chain-letters religioase și pliante cu Sfântul Duh și icoane de sărbători - oare lor le-ar face plăcere să primească un pliant care să zică „Lăsați dracului Dumnezeii și sfinții și cărțile vechi de 2000 ani și concentrați-vă asupra vieții adevărate”?!? Adică, dacă nu e nimic în neregulă cu a umple cutiile altora de scrisori cu ceea ce crezi tu; atunci ar trebui să fie la fel de acceptabil să le umpli cu ceea ce NU crezi tu.
Mă enervează aroganța asta pe care o au unii teiști: tu ca ateu ești obligat să le respecți lor credințele religioase, pentru că așa spune bunul-simț - că nu e frumos să insulți oamenii pentru religia lor - însă ei nu se simt obligați să ne respecte nouă ateismul și să-și păstreze credințele pentru ei. Curat murdar!
„Scrisoarea” primită este o copie xerox la mâna 500, devenită deja greu de citit, dat fiind că este în mod evident copia copiei copiei copiei (...) copiei; și prin liniile strâmbe ale prea multor copii xerox se distinge o icoana cu Maria și plodul. Titlul textului este „Sfânta fecioara din Medgiugore vă roagă să dați mai departe această rugăciune”. Titlul este scris în all-caps, dar am decis să nu orbesc cititorul cu „țipete virtuale”. Urmează apoi o rugăciune tipică: „noi suntem niște nenorociți iar tu, Doamne, ești singurul mișto, și tu ai făcut atâtea pentru noi, dar fiindcă noi suntem murdari și răi te rugăm să ne ierți și să salvezi Pământul (?!?!) și bla-bla-bla”. Partea cea mai simpatică este că DUPĂ rugăciunea asta de două parale urmează încă 5 rânduri:
Roagă-te de trei ori Tatăl nostru și de trei ori la Sfânta Fecioară.
Cei care mă vor asculta îi voi binecuvânta, Sfântă Fecioară!
Dacă vei găsi această rugăciune scrie 30 exemplare și du-le la
Biserica sau la prietenii tăi.
Peste 12 zile vei constata măreția și binecuvântarea Domnului.
Mda... Și dacă stai într-un picior și închizi ochii, și dând din mâini numeri până la 3000, băiatul care-ți place te va săruta în a treia vineri din lună. Și dacă nu trimiți misiva asta mai departe mama ta va muri și tu îți vei pierde părul.
Știam că există prostii de genul ăsta pe net; dar alea de obicei atacă copiii ignoranți și superstițioși; cărora le e frică să nu facă ceva să-și rănească părinții, cărora le e frică de fantoma care bântuie scrisoarea respectivă, sau care ar încerca absolut orice ca să primească atenția crush-ului lor. Nu știam că există chain-letters religioase, și mai rău de atât, nu știam că există oameni atât de fraieri încât să depună efortul de a le da mai departe. Ca să nu mai zicem că ceea ce cere scrisoarea cu pricina se refera în mod evident la a scrie DE MÂNĂ cele 30 de scrisori separate; deci xeroxul xeroxului pe care l-a primit domnișoara în cauză este doar dovada faptului că oamenii sunt din ce în ce mai leneși, până și în superstiție! Dar e bine totuși că nu a primit-o scrisă de mână, că atunci ar fi fost de-a dreptul creepy.
Mă întreb, oare oamenilor ăstora cărora li se pare atât de hazliu să trimită străinilor chain-letters religioase și pliante cu Sfântul Duh și icoane de sărbători - oare lor le-ar face plăcere să primească un pliant care să zică „Lăsați dracului Dumnezeii și sfinții și cărțile vechi de 2000 ani și concentrați-vă asupra vieții adevărate”?!? Adică, dacă nu e nimic în neregulă cu a umple cutiile altora de scrisori cu ceea ce crezi tu; atunci ar trebui să fie la fel de acceptabil să le umpli cu ceea ce NU crezi tu.
Mă enervează aroganța asta pe care o au unii teiști: tu ca ateu ești obligat să le respecți lor credințele religioase, pentru că așa spune bunul-simț - că nu e frumos să insulți oamenii pentru religia lor - însă ei nu se simt obligați să ne respecte nouă ateismul și să-și păstreze credințele pentru ei. Curat murdar!
vineri, 28 octombrie 2011
Dacă ați avut probleme legate de rubrica "religie" la recensământ...
... Contactați Asociația Secular-Umanistă din România (link), spuneți-le în detaliu ce s-a întamplat și ei va vor păstra anonimatul dar vor încerca să facă publică problema prin medii de comunicare mai comune (TV, ziare).
luni, 17 octombrie 2011
Greșeli de logică și argumentare care nulifică discursul teiștilor
Dupa cum știți, ateii țin foarte mult la regulile logicii (deși, ce-i drept, și noi le mai încălcăm din când în când) – în timp ce teiștii și-au dezvoltat un talent în a utiliza ERORILE de logică (logical fallacies). Pentru a le pune pe aria de “Ateism” a unui forum dar și pentru a le avea adunate frumos în limba română cu nume, definiție și exemplu; mi-am făcut o listă de astfel de erori, adunate de pe net și traduse – astfel încât până și cei care nu sunt foarte buni la limba engleză să aibă acces rapid și ușor la listă.
Menționez că nu sunt puse în nici o ordine, deci vă rog să le citiți pe toate. Sunt și câteva fără exemple, pentru că se referă la de-contextualizare sau schimbări de subiect (deci lucruri mai greu de exemplificat dar cu care suntem oricum toți familiarizați). De asemenea, lista încă nu beneficiază de diacritice - poate le voi adăuga cândva, dacă e nevoie.
Argumentum ad ignorantium - Eroare in afirmarea ca un lucru trebuie sa existe, pentru ca nu a fost demonstrata inexistenta lui. Este imposibil ca demonstrezi ca ceva NU exista, in consecinta argumentul nu este valid.
Ex: "Daca nu poti demonstra matematic ca Dumnezeu nu exista, atunci trebuie sa existe."
Argumentum ad misericordia - Apel la mila interlocutorului.
Ex: "De ce vrei sa distrugi singura sursa de speranta a atat de multor oameni?"
Argumentum ad nauseum - Convingerea eronata ca ceva trebuie sa fie adevarat daca a fost spus de multe ori.
Ex: "Dumnezeu exista, de cate ori trebuie sa-ti spun?!?"
Argumentum ad novitatem - Ceva e corect fiindca e nou.
Ex: "Iisus a fost singurul profet adevarat pentru ca toti cei dinaintea lui au fost trimisi de Diavol sa ne induca in eroare."
Apel la majoritate (argumentum ad populum) - Greseala conform careia ceva ar fi corect pentru ca e crezut de foarte multi oameni.
Ex: "Majoritatea oamenilor de pe Glob cred ca Dumnezeu exista - deci asa trebuie sa fie"
Logica Circulara - Premisa pe care incerci sa o demonstrezi este dovada prin sine insasi.
Ex: "Biblia este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca asa scrie in Biblie, iar ceea ce scrie in Biblie trebuie sa fie adevarat pentru ca este cuvantul lui Dumnezeu"
Cum hoc ergo propter hoc - Greseala de a afirma ca doua evenimente care se petrec simultan trebuie sa fie legate unul de celalalt.
Ex: "Avand in vedere cate nenorociri se petrec in Lume, cum poti nega ca ne apropiem de Apocalipsa?"
Plurium interrogationum - Greseala de a cere un raspuns simplu la o problema complexa.
Ex: "Daca nu Dumnezeu a creat lumea, atunci spune-mi ce"
Greseala de tip "panta alunecoasa" - Greseala afirmarii ca un anumit eveniment va duce inevitabil la consecinte dezastruoase, desi nu exista un sir cauza-efect relevant logic.
Ex: "Daca legalizam casatoriile homosexuale atunci valorile familiale vor fi distruse"
Ad Hominem / Argument la persoana - Ideea exprimata este contrazisa printr-un atac impotriva persoanei care a facut afirmatia, in loc sa fie aduse argumente relevante subiectului respectiv.
Ex: "Nu ma intereseaza parerile ateilor fiindca ei sunt oameni inacriti care nu-l au pe Dumnezeu in suflet"
Falsa dihotomie - Negarea existentei altor variante de raspuns (gri-uri) in favoarea a doar doua posibilitati de raspuns (alb sau negru).
Ex: "Specia umana a fost creata de Dumezeu sau a evoluat."
Bifurcare - Prezentarea unei situatii ca avand numai 2 posibile solutii.
Ex: "Evolutionismul e gresit, deci Creationismul trebuie sa fie corect"
Povara dovezilor - Greseala prin care sunt cerute dovezi persoanei gresite. Dat fiind ca nu poti dovedi ca ceva NU exista, cel care trebuie sa aduca dovezi este cel care insista asupra existentei subiectului (cazul de fata: Dumnezeu).
Ex: "Dovedeste-mi ca Dumnezeu nu exista"
Dovada prin exemplu / Eroare prin asociere - Eroarea prin care un exemplu este prezentat drept dovada pentru generalizarea unei caracteristici.
Ex: "Ateul X a ajuns la concluzia ca de fapt crede in Dumnezeu, deci toti ateii cred de fapt in Dumnezeu dar nu vor sa recunoasca"
Apel la ridiculizare (reductio ad ridiculum) - Prezentarea argumentului interlocutorului in asa fel incat sa sune ridicol. Adeseori se transforma intr-un argument "om de paie".
Ex: "Daca Evolutia ar fi adevarata ar insemna ca stra-stra-bunicul tau a fost maimuta"
Omul de paie (strawman argument) - Eroare bazata pe denaturarea opiniei interlocutorului. A construi un argument om de paie consta in a reformula opinia oponentului astfel incat sa fie mai usor de combatut sau ridiculizat.
Ex:
ateu - "Eu zic ca este prostesc sa crezi intr-un dumnezeu antropomorfic"
teist - "Iar eu zic ca e si mai prostesc sa traiesti o viata lipsita de caldura, iubire si moralitate"
Niciun scotian adevarat - Atunci cand este dat un exemplu care infirma generalizarea facuta de interlocutorul X, acesta pune sub semnul intrebarii apartenenta respectivului exemplu la categoria respectiva, folosind notiunea astracta de "puritate" a exemplului.
Ex:
ateu - "Hitler a fost crestin"
teist - "Ba Hitler nu a fost un crestin ADEVARAT!"
Intrebare incarcata (plurium interrogationum) - Adresarea unei intrebari retorice cu incarcatura emotionala sau informationala, la care interlocutorul nu poate raspunde fara a-i face pe plac celuilalt - pentru ca intrebarea in sine contine presupusa informatie anterioara (informatie falsa).
Ex: "De ce-l urasti pe Dumnezeu?" - interlocutorul este obligat sa raspunda la o intrebare care deja contine presupusa informatie anterioara a credintei lui intr-o divinitate, precum si a antipatizarii profunde a acelei divinitati.
Apel la autoritate (argumentum ad verecundiam) - Sustinerea valorii de adevar a unei asertiuni pe baza autoritatii, cunostintelor si pozitiei persoanei care face asertiunea.
Ex: "Darwin a crezut in Dumnezeu, deci Dumnezeu exista"
Apel la consecinte (argumentum ad consequentiam) - O eroare prin care se concluzioneaza ca o premisa este fie adevarata sau falsa, in functie de dezirabilitatea consecintelor sale.
Ex: "Daca crezi in viata de Apoi esti mai fericit, deci e bine sa crezi in viata de Apoi"
Apel la sentimente - Eroare de logica în care se manipuleaza emotiile oponentului, in loc sa se folosearcă logica pentru a construi un argument valid
Ex: "Religia ofera certitudinea supravieturii sufletului dupa moarte, in timp ce ateismul nu promite decat moarte eterna. In consecinta, religia e mai buna decat ateismul."
Hering rosu (red herring) - Eroarea logica in care cineva vrea sa contra-argumenteze prin argumente irelevante, inadecvate subiectului sau incorecte. Heringul rosu este adesea folosit ca tactica de a evita o alta intrebare, prin oferirea unei alte greseli pe care interlocutorul cu siguranta o va observa, ataca si va uita astfel de intrebarea initiala.
Ex: "Evolutia este imposibila pentru ca Big Bang-ul este o poveste falsa, pentru ca noi am fost creati de Dumnezeu Tatal, care si-a trimis fiul pe Pamant sa moara pentru noi [bla ... bla ... bla]" -> in cazul de fata discutia despre Big Bang este un hering rosu, pentru a evita un raspuns referitor la Evolutie.
Apel la frica (argumentum ad metum) - Eroarea de logica in care o persoana incearca sa-si sustina argumentul prin provocarea fricii oponentului si folosirea prejudecatilor sau superstitiilor.
Ex: "Daca nu crezi in Dumnezeu o sa ajungi in Iad"
Apel la traditie (argumentum ad antiquitatem) - Eroarea facuta prin declararea unui lucru ca fiind "corect" pentru ca a fost dintodeauna considerat asa.
Ex: "Dintodeauna omul a crezut intr-o forta suprema, deci trebuie sa crezi si tu."
Reificare - Greseala de a trata o notiune abstracta ca si cum ar fi un fapt concret si observabil.
Ex: "Dumnezeu a vrut sa ploua" - aici notiunea abstracta tratata ca ceva concret si clar existent fiind "Dumnezeu"
Apel la magulire - Eroarea logica in care o persoana foloseste magulirea, lauda, complimentele excesive, in incercarea de a castiga suportul celorlalti de partea ei.
Ex: "Bineinteles ca un om destept ca tine nu poate sa creada ca a venit din maimute" (in cazul in care zici "da, cred ca ma trag din maimute", o sa spui ca esti prost).
Succesiunea implica legatura cauzala (cum hoc ergo propter hoc) - Se asuma sau se afirma ca deoarece un eveniment s-a produs dupa un altul, rezulta ca primul a fost cauza celui de-al doilea.
Ex: "M-am rugat ca X sa se intample. Mai tarziu in aceeasi zi X s-a intamplat. In consecinta, rugaciunea functioneaza"
Argumentul incredulitatii (argumentum ad ignorantiam) - O afirmatie in care cineva personal gaseste o premisa putin probabila sau incredibila, iar atunci hotaraste ca premisa poate fi asumata ca nefiind adevarata - sau vice-versa, ca o premisa preferata (credibila pentru respectiva persoana) dar nedemonstrata sa fie aleasa ca cea adevarata.
Ex: "O structura atat de complexa precum cea a creierului nu are cum sa fie rezultatul evolutiei naturale a speciei si a legilor naturii - deci este necesar ca o entitate inteligenta sa o fi creat"
Doua rele fac una buna - O eroare comisa sub premiza ca daca un rau este deja comis de altcineva, e in regula sa-l comiti si tu.
Ex: "Ateii ne critica ca incercam sa-i fortam sa creada ca noi, dar si musulmanii fac la fel."
Pledoaria speciala - Falsa argumentare care apara o pozitie ce introduce detalii favorabile sau exclude detalii nefavorabile afirmand ca sunt necesare consideratii aditionale, insa fara sa faca o analiza critica potrivita asupra acestor consideratii.
Ex: "Tot ce a inceput sa existe a fost creat, insa Dumnezeu nu a fost creat pentru ca el nu are varsta si transcede timpul"
Presupunand punctul initial (petitio principii) - Eroare in care ideea la care demonstratia trebuie sa ajunga este presupusa implicit sau explicit inca din premiza.
Ex: "Dumnezeu este cea mai magnifica entitate ce poate fi conceputa. Dumnezeu este drept. A fi si drept si intelept e mai maret decat a fi numai drept. In consecinta, Dumnezeu este si drept si intelept."
Intepare (Needling) - Incercarea de a enerva interlocutorul, fara insa a atinge adevaratul subiect. Aceasta este o tactica de a intarzia raspunsul la o intrebare.
Umflarea conflictului - Aducerea argumentului ca doi oameni de stiinta nu sunt de acord asupra unui fapt - si concluzionarea ca toata problema este "in criza" sau inexistenta.
Ex: "Oamenii de stiinta nu sunt siguri daca Big Bang-ul a avut loc, deci Creationismul este adevarat"
Apel la forta - Amenintari.
Ex: "Daca nu crezi in Dumnezeu, vei arde in Iad."
Poveste a conversiei - Cel care vorbeste spune ca a apartinut candva de un anumit grup, si din aceasta cauza are dreptul de a-i critica pe respectivii.
Ex: "Am fost si eu ateu si am dus o viata goala de inteles si de speranta. Tocmai pentru ca am fost si eu ca ei, stiu ca ateismul duce la probleme psihologice."
Gandire Cliche-ica - Utilizarea unui proverb sau a unei zicale drept argument valid.
Ex: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista"
Argument prin lectura selectiva - Eroare argumentativa prin care cineva alege argumentul mai slab dat de interlocutorul sau si comenteaza numai asupra aceluia - ignorand al doilea argument si acuzandu-l pe interlocutor ca a adus argumente slabe.
Eroare prin generalizare - Eroare prin care este trasa o concluzie referitoare la majoritate, dupa analiza caracteristicilor unui numar mic din membrii respectivului grup.
Ex: "Crestinii X, Y si Z au ajutat omenirea, deci crestinismul e bun"
Non Sequitur - Concluzie falsa trasa dintr-un fapt ce nu este neaparat legat sau cunoscut.
Ex: "Cancerul Ioanei s-a vindecat, deci Dumnezeu o iubeste."
Argument prin limbaj poetic - Utilizarea de cuvinte poetice pentru a crea credibilitate.
Ex: "Cei lipsiti de suflet nu simt magnifica forta a divinitatii vibrand prin ei cu iubire"
Argument prin eufemisme - Folosirea unor cuvinte care suna mai bine dar care mascheaza un act inacceptabil. De asemenea, poate fi folosit pentru exagerarea unor actiuni ale interlocutorului.
Ex: "Dumnezeu nu i-a omorat pe locuitorii Sodomei si Gomorei, ci i-a pedepsit." SAU "Ateii agreseaza verbal crestinii" in loc de "Ateii le vorbesc urat crestinilor"
Ipoteza contrara datelor oficiale - Greseala logica de a pleca de la o premiza care ar fi putut exista, dar care nu a avut niciodata loc.
Ex: "Dat fiind ca societatile ateilor sunt complet lipsite de morala... [...]" -> nu exista societati de atei, deci argumentul este eronat. Pana si tarile fost-comuniste sunt astazi dominate de credinte religioase, ceea ce inseamna ca nu au fost niciodata stinse - deci existenta unei societati 100% ateiste NU este un fapt istoric.
Schimbarea subiectului - Similar hering-ului rosu, schimbarea subiectului este o tactica de evitare a unui raspuns prin introducerea unui alt subiect in discutie.
Cea mai putin probabila ipoteza - Ignorarea explicatiilor rezonabile in favoarea explicatiei pe care respectivul o doreste.
Argument prin scenariu - Prezentarea unei povesti care leaga impreuna subiecte ce nu au legatura unul cu celalalt, pentru a ajunge la concluzia ca cele doua sunt legate. Alta varianta este prezentarea unei povesti de sursa necunoscuta sau dubitabila, dar care se presupune ca demonstreaza ideea pe care respectivul vrea sa o comunice. In anumite situatii, scenariul poate fi folosit si pentru a inventa o situatie care-l va obliga pe interlocutor sa fie de acord cu moralitatea respectivului.
Ex: "O fata i-a spus unui baiat crestin ca ea nu crede in Dumnezeu iar el i-a dat o pana alba drept dovada a Creatiei. Ea a zis ca daca moare si afla ca Dumnezeu exista, ii va comunica si lui. Doi ani mai tarziu, cei doi au fost intr-un accident de masina iar baiatul a scapat doar cu cateva zgarieturi, insa fata a murit. O saptamana mai tarziu, baiatul a gasit pe perna lui o pana alba. Deci Dumnezeu si Viata de Apoi exista."
Frauda pioasa - Eroare argumentativa prin care cineva incearca sa glorifice un act blamabil comis de o a doua persoana, folosind ca scuza cauza nobila pentru care repectivul act a fost comis sau o consecinta pozitiva.
Ex: "Dumnezeu nu a facut un lucru rau cand a distrus orasele Sodoma si Gomora si le-a omorat populatiile in chinuri, pentru ca rezultatul a fost un Pamant mai putin pacatos."
Bonus:
Utilizarea Bibliei sau a oricarei alta "scriere sfanta" pentru citate sau pentru argumentarea unui punct. Asta e varianta a apelului la autoritate, dar am simtit nevoia sa accentuez punctul asta, din motive evidente.
Autor: Neortodox, http://neortodox.blogspot.com/
Menționez că nu sunt puse în nici o ordine, deci vă rog să le citiți pe toate. Sunt și câteva fără exemple, pentru că se referă la de-contextualizare sau schimbări de subiect (deci lucruri mai greu de exemplificat dar cu care suntem oricum toți familiarizați). De asemenea, lista încă nu beneficiază de diacritice - poate le voi adăuga cândva, dacă e nevoie.
Argumentum ad ignorantium - Eroare in afirmarea ca un lucru trebuie sa existe, pentru ca nu a fost demonstrata inexistenta lui. Este imposibil ca demonstrezi ca ceva NU exista, in consecinta argumentul nu este valid.
Ex: "Daca nu poti demonstra matematic ca Dumnezeu nu exista, atunci trebuie sa existe."
Argumentum ad misericordia - Apel la mila interlocutorului.
Ex: "De ce vrei sa distrugi singura sursa de speranta a atat de multor oameni?"
Argumentum ad nauseum - Convingerea eronata ca ceva trebuie sa fie adevarat daca a fost spus de multe ori.
Ex: "Dumnezeu exista, de cate ori trebuie sa-ti spun?!?"
Argumentum ad novitatem - Ceva e corect fiindca e nou.
Ex: "Iisus a fost singurul profet adevarat pentru ca toti cei dinaintea lui au fost trimisi de Diavol sa ne induca in eroare."
Apel la majoritate (argumentum ad populum) - Greseala conform careia ceva ar fi corect pentru ca e crezut de foarte multi oameni.
Ex: "Majoritatea oamenilor de pe Glob cred ca Dumnezeu exista - deci asa trebuie sa fie"
Logica Circulara - Premisa pe care incerci sa o demonstrezi este dovada prin sine insasi.
Ex: "Biblia este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca asa scrie in Biblie, iar ceea ce scrie in Biblie trebuie sa fie adevarat pentru ca este cuvantul lui Dumnezeu"
Cum hoc ergo propter hoc - Greseala de a afirma ca doua evenimente care se petrec simultan trebuie sa fie legate unul de celalalt.
Ex: "Avand in vedere cate nenorociri se petrec in Lume, cum poti nega ca ne apropiem de Apocalipsa?"
Plurium interrogationum - Greseala de a cere un raspuns simplu la o problema complexa.
Ex: "Daca nu Dumnezeu a creat lumea, atunci spune-mi ce"
Greseala de tip "panta alunecoasa" - Greseala afirmarii ca un anumit eveniment va duce inevitabil la consecinte dezastruoase, desi nu exista un sir cauza-efect relevant logic.
Ex: "Daca legalizam casatoriile homosexuale atunci valorile familiale vor fi distruse"
Ad Hominem / Argument la persoana - Ideea exprimata este contrazisa printr-un atac impotriva persoanei care a facut afirmatia, in loc sa fie aduse argumente relevante subiectului respectiv.
Ex: "Nu ma intereseaza parerile ateilor fiindca ei sunt oameni inacriti care nu-l au pe Dumnezeu in suflet"
Falsa dihotomie - Negarea existentei altor variante de raspuns (gri-uri) in favoarea a doar doua posibilitati de raspuns (alb sau negru).
Ex: "Specia umana a fost creata de Dumezeu sau a evoluat."
Bifurcare - Prezentarea unei situatii ca avand numai 2 posibile solutii.
Ex: "Evolutionismul e gresit, deci Creationismul trebuie sa fie corect"
Povara dovezilor - Greseala prin care sunt cerute dovezi persoanei gresite. Dat fiind ca nu poti dovedi ca ceva NU exista, cel care trebuie sa aduca dovezi este cel care insista asupra existentei subiectului (cazul de fata: Dumnezeu).
Ex: "Dovedeste-mi ca Dumnezeu nu exista"
Dovada prin exemplu / Eroare prin asociere - Eroarea prin care un exemplu este prezentat drept dovada pentru generalizarea unei caracteristici.
Ex: "Ateul X a ajuns la concluzia ca de fapt crede in Dumnezeu, deci toti ateii cred de fapt in Dumnezeu dar nu vor sa recunoasca"
Apel la ridiculizare (reductio ad ridiculum) - Prezentarea argumentului interlocutorului in asa fel incat sa sune ridicol. Adeseori se transforma intr-un argument "om de paie".
Ex: "Daca Evolutia ar fi adevarata ar insemna ca stra-stra-bunicul tau a fost maimuta"
Omul de paie (strawman argument) - Eroare bazata pe denaturarea opiniei interlocutorului. A construi un argument om de paie consta in a reformula opinia oponentului astfel incat sa fie mai usor de combatut sau ridiculizat.
Ex:
ateu - "Eu zic ca este prostesc sa crezi intr-un dumnezeu antropomorfic"
teist - "Iar eu zic ca e si mai prostesc sa traiesti o viata lipsita de caldura, iubire si moralitate"
Niciun scotian adevarat - Atunci cand este dat un exemplu care infirma generalizarea facuta de interlocutorul X, acesta pune sub semnul intrebarii apartenenta respectivului exemplu la categoria respectiva, folosind notiunea astracta de "puritate" a exemplului.
Ex:
ateu - "Hitler a fost crestin"
teist - "Ba Hitler nu a fost un crestin ADEVARAT!"
Intrebare incarcata (plurium interrogationum) - Adresarea unei intrebari retorice cu incarcatura emotionala sau informationala, la care interlocutorul nu poate raspunde fara a-i face pe plac celuilalt - pentru ca intrebarea in sine contine presupusa informatie anterioara (informatie falsa).
Ex: "De ce-l urasti pe Dumnezeu?" - interlocutorul este obligat sa raspunda la o intrebare care deja contine presupusa informatie anterioara a credintei lui intr-o divinitate, precum si a antipatizarii profunde a acelei divinitati.
Apel la autoritate (argumentum ad verecundiam) - Sustinerea valorii de adevar a unei asertiuni pe baza autoritatii, cunostintelor si pozitiei persoanei care face asertiunea.
Ex: "Darwin a crezut in Dumnezeu, deci Dumnezeu exista"
Apel la consecinte (argumentum ad consequentiam) - O eroare prin care se concluzioneaza ca o premisa este fie adevarata sau falsa, in functie de dezirabilitatea consecintelor sale.
Ex: "Daca crezi in viata de Apoi esti mai fericit, deci e bine sa crezi in viata de Apoi"
Apel la sentimente - Eroare de logica în care se manipuleaza emotiile oponentului, in loc sa se folosearcă logica pentru a construi un argument valid
Ex: "Religia ofera certitudinea supravieturii sufletului dupa moarte, in timp ce ateismul nu promite decat moarte eterna. In consecinta, religia e mai buna decat ateismul."
Hering rosu (red herring) - Eroarea logica in care cineva vrea sa contra-argumenteze prin argumente irelevante, inadecvate subiectului sau incorecte. Heringul rosu este adesea folosit ca tactica de a evita o alta intrebare, prin oferirea unei alte greseli pe care interlocutorul cu siguranta o va observa, ataca si va uita astfel de intrebarea initiala.
Ex: "Evolutia este imposibila pentru ca Big Bang-ul este o poveste falsa, pentru ca noi am fost creati de Dumnezeu Tatal, care si-a trimis fiul pe Pamant sa moara pentru noi [bla ... bla ... bla]" -> in cazul de fata discutia despre Big Bang este un hering rosu, pentru a evita un raspuns referitor la Evolutie.
Apel la frica (argumentum ad metum) - Eroarea de logica in care o persoana incearca sa-si sustina argumentul prin provocarea fricii oponentului si folosirea prejudecatilor sau superstitiilor.
Ex: "Daca nu crezi in Dumnezeu o sa ajungi in Iad"
Apel la traditie (argumentum ad antiquitatem) - Eroarea facuta prin declararea unui lucru ca fiind "corect" pentru ca a fost dintodeauna considerat asa.
Ex: "Dintodeauna omul a crezut intr-o forta suprema, deci trebuie sa crezi si tu."
Reificare - Greseala de a trata o notiune abstracta ca si cum ar fi un fapt concret si observabil.
Ex: "Dumnezeu a vrut sa ploua" - aici notiunea abstracta tratata ca ceva concret si clar existent fiind "Dumnezeu"
Apel la magulire - Eroarea logica in care o persoana foloseste magulirea, lauda, complimentele excesive, in incercarea de a castiga suportul celorlalti de partea ei.
Ex: "Bineinteles ca un om destept ca tine nu poate sa creada ca a venit din maimute" (in cazul in care zici "da, cred ca ma trag din maimute", o sa spui ca esti prost).
Succesiunea implica legatura cauzala (cum hoc ergo propter hoc) - Se asuma sau se afirma ca deoarece un eveniment s-a produs dupa un altul, rezulta ca primul a fost cauza celui de-al doilea.
Ex: "M-am rugat ca X sa se intample. Mai tarziu in aceeasi zi X s-a intamplat. In consecinta, rugaciunea functioneaza"
Argumentul incredulitatii (argumentum ad ignorantiam) - O afirmatie in care cineva personal gaseste o premisa putin probabila sau incredibila, iar atunci hotaraste ca premisa poate fi asumata ca nefiind adevarata - sau vice-versa, ca o premisa preferata (credibila pentru respectiva persoana) dar nedemonstrata sa fie aleasa ca cea adevarata.
Ex: "O structura atat de complexa precum cea a creierului nu are cum sa fie rezultatul evolutiei naturale a speciei si a legilor naturii - deci este necesar ca o entitate inteligenta sa o fi creat"
Doua rele fac una buna - O eroare comisa sub premiza ca daca un rau este deja comis de altcineva, e in regula sa-l comiti si tu.
Ex: "Ateii ne critica ca incercam sa-i fortam sa creada ca noi, dar si musulmanii fac la fel."
Pledoaria speciala - Falsa argumentare care apara o pozitie ce introduce detalii favorabile sau exclude detalii nefavorabile afirmand ca sunt necesare consideratii aditionale, insa fara sa faca o analiza critica potrivita asupra acestor consideratii.
Ex: "Tot ce a inceput sa existe a fost creat, insa Dumnezeu nu a fost creat pentru ca el nu are varsta si transcede timpul"
Presupunand punctul initial (petitio principii) - Eroare in care ideea la care demonstratia trebuie sa ajunga este presupusa implicit sau explicit inca din premiza.
Ex: "Dumnezeu este cea mai magnifica entitate ce poate fi conceputa. Dumnezeu este drept. A fi si drept si intelept e mai maret decat a fi numai drept. In consecinta, Dumnezeu este si drept si intelept."
Intepare (Needling) - Incercarea de a enerva interlocutorul, fara insa a atinge adevaratul subiect. Aceasta este o tactica de a intarzia raspunsul la o intrebare.
Umflarea conflictului - Aducerea argumentului ca doi oameni de stiinta nu sunt de acord asupra unui fapt - si concluzionarea ca toata problema este "in criza" sau inexistenta.
Ex: "Oamenii de stiinta nu sunt siguri daca Big Bang-ul a avut loc, deci Creationismul este adevarat"
Apel la forta - Amenintari.
Ex: "Daca nu crezi in Dumnezeu, vei arde in Iad."
Poveste a conversiei - Cel care vorbeste spune ca a apartinut candva de un anumit grup, si din aceasta cauza are dreptul de a-i critica pe respectivii.
Ex: "Am fost si eu ateu si am dus o viata goala de inteles si de speranta. Tocmai pentru ca am fost si eu ca ei, stiu ca ateismul duce la probleme psihologice."
Gandire Cliche-ica - Utilizarea unui proverb sau a unei zicale drept argument valid.
Ex: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista"
Argument prin lectura selectiva - Eroare argumentativa prin care cineva alege argumentul mai slab dat de interlocutorul sau si comenteaza numai asupra aceluia - ignorand al doilea argument si acuzandu-l pe interlocutor ca a adus argumente slabe.
Eroare prin generalizare - Eroare prin care este trasa o concluzie referitoare la majoritate, dupa analiza caracteristicilor unui numar mic din membrii respectivului grup.
Ex: "Crestinii X, Y si Z au ajutat omenirea, deci crestinismul e bun"
Non Sequitur - Concluzie falsa trasa dintr-un fapt ce nu este neaparat legat sau cunoscut.
Ex: "Cancerul Ioanei s-a vindecat, deci Dumnezeu o iubeste."
Argument prin limbaj poetic - Utilizarea de cuvinte poetice pentru a crea credibilitate.
Ex: "Cei lipsiti de suflet nu simt magnifica forta a divinitatii vibrand prin ei cu iubire"
Argument prin eufemisme - Folosirea unor cuvinte care suna mai bine dar care mascheaza un act inacceptabil. De asemenea, poate fi folosit pentru exagerarea unor actiuni ale interlocutorului.
Ex: "Dumnezeu nu i-a omorat pe locuitorii Sodomei si Gomorei, ci i-a pedepsit." SAU "Ateii agreseaza verbal crestinii" in loc de "Ateii le vorbesc urat crestinilor"
Ipoteza contrara datelor oficiale - Greseala logica de a pleca de la o premiza care ar fi putut exista, dar care nu a avut niciodata loc.
Ex: "Dat fiind ca societatile ateilor sunt complet lipsite de morala... [...]" -> nu exista societati de atei, deci argumentul este eronat. Pana si tarile fost-comuniste sunt astazi dominate de credinte religioase, ceea ce inseamna ca nu au fost niciodata stinse - deci existenta unei societati 100% ateiste NU este un fapt istoric.
Schimbarea subiectului - Similar hering-ului rosu, schimbarea subiectului este o tactica de evitare a unui raspuns prin introducerea unui alt subiect in discutie.
Cea mai putin probabila ipoteza - Ignorarea explicatiilor rezonabile in favoarea explicatiei pe care respectivul o doreste.
Argument prin scenariu - Prezentarea unei povesti care leaga impreuna subiecte ce nu au legatura unul cu celalalt, pentru a ajunge la concluzia ca cele doua sunt legate. Alta varianta este prezentarea unei povesti de sursa necunoscuta sau dubitabila, dar care se presupune ca demonstreaza ideea pe care respectivul vrea sa o comunice. In anumite situatii, scenariul poate fi folosit si pentru a inventa o situatie care-l va obliga pe interlocutor sa fie de acord cu moralitatea respectivului.
Ex: "O fata i-a spus unui baiat crestin ca ea nu crede in Dumnezeu iar el i-a dat o pana alba drept dovada a Creatiei. Ea a zis ca daca moare si afla ca Dumnezeu exista, ii va comunica si lui. Doi ani mai tarziu, cei doi au fost intr-un accident de masina iar baiatul a scapat doar cu cateva zgarieturi, insa fata a murit. O saptamana mai tarziu, baiatul a gasit pe perna lui o pana alba. Deci Dumnezeu si Viata de Apoi exista."
Frauda pioasa - Eroare argumentativa prin care cineva incearca sa glorifice un act blamabil comis de o a doua persoana, folosind ca scuza cauza nobila pentru care repectivul act a fost comis sau o consecinta pozitiva.
Ex: "Dumnezeu nu a facut un lucru rau cand a distrus orasele Sodoma si Gomora si le-a omorat populatiile in chinuri, pentru ca rezultatul a fost un Pamant mai putin pacatos."
Bonus:
Utilizarea Bibliei sau a oricarei alta "scriere sfanta" pentru citate sau pentru argumentarea unui punct. Asta e varianta a apelului la autoritate, dar am simtit nevoia sa accentuez punctul asta, din motive evidente.
Autor: Neortodox, http://neortodox.blogspot.com/
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Bunătate cre(ș)tină
http://www.youtube.com/watch?v=yFkBshZ39xM
Din păcate nu e permis embedding-ul la clipul respectiv, deci vă pot da numai linkul.
Din păcate nu e permis embedding-ul la clipul respectiv, deci vă pot da numai linkul.
luni, 12 septembrie 2011
Botezul - armă, prin umflarea numerelor
Peste o lună și ceva vine recensământul, iar site-urile cu profil antireligios au început să publice avertismente la adresa procedurilor aplicate de recenzori în cazul întrebării despre credințele religioase. Dacă le spui că nu ai credințe, adesea întreabă dacă ai fost botezat și dacă ești sincer și spui ”da”, atunci îți bifează căsuța de creștin ortodox - indiferent de ce le zici tu să bifeze. Așa am pățit și eu la recensământul trecut: eu nu eram acasă, ci doar mama. Și deși i-am explicat ce anume vreau să scrie la mine la rubrica aia, recenzorul a întrebat-o dacă am fost botezat. Mama a răspuns că ”da”, iar recenzorul i-a tăiat macaroana cu un ”atunci e ortodox”. Și uite așa am făcut eu parte din acei 18.806.428 ortodocși români cu care s-a lăudat BOR după recensământul din 2002. Știind ce s-a întâmplat la mine la rubrica aia și văzând acuma pe net că nu am fost nici pe departe un caz izolat, sunt 100% sigur că numerele alea, care pe Wikipedia figurează ca ”un număr mic de atei (0,04%), agnostici, persoane care sunt non-religiose (0,06%)”; sunt în realitate mult, mult mai mari.
Câți părinți nu și-au botezat copiii doar ca să scape de gura lumii și de a bunicilor? Care e procentul de indivizi ale căror nume sunt trecute în registrele BOR, doar de dragul unei imagini frumoase în societate?!?
Biserica Ortodoxă Română e vicleană. La ortodocși, spre deosebire de alte culte creștine, botezul se face înainte ca bebelușul să și știe cum îl cheamă. Nu i se dă dreptul de a alege; pentru că masele sunt spălate pe creier cu povestioara aia despre păcatul originar și copiii care merg în Iad dacă mor înainte de botez. Este, într-adevăr, doar un mic detaliu care ține de dogma creștin ortodoxă - însă este un detaliu care umflă numerele alea de ”credincioși” până la absurd; și care marchează pe viață individul în ochii celorlalți. Tu ca individ poți să crezi în Zeul Furnică dacă vrei - dar tot ca ortodox figurezi în hârțoagele lor.
Așa că, stimați tineri părinți, data viitoare când mai decideți să vă botezați copilul, renunțați un pic la superstiție și gândiți-vă la liberul său arbitru. Dacă va vrea să facă parte din această religie din care nu există cale de întoarcere odată înrolat, se va boteza ca ortodox când va avea o vârstă la care să-și poată lua singur deciziile de ordine spirituală. Acest botez în masă, fără drept de apel și fără cale de întoarcere - doar de dragul gurii babelor de la bloc - este o uriașă încălcare a drepturilor omului.
Desigur că respectivul copil va putea crede în ce va dori, când va crește. Dar va fi un ateu cu numele trecut în catastihul ăla de la Patriarhie, unde numele tuturor celor cu părinți prea-credincioși sunt trecute.
Hai să mai lăsăm tradiția și gura lumii deoparte și să începem și noi să acționăm în așa fel încât să nu le mai încălcăm copiilor noștri niște drepturi de bază, încă dinainte să poată vorbi.
Câți părinți nu și-au botezat copiii doar ca să scape de gura lumii și de a bunicilor? Care e procentul de indivizi ale căror nume sunt trecute în registrele BOR, doar de dragul unei imagini frumoase în societate?!?
Biserica Ortodoxă Română e vicleană. La ortodocși, spre deosebire de alte culte creștine, botezul se face înainte ca bebelușul să și știe cum îl cheamă. Nu i se dă dreptul de a alege; pentru că masele sunt spălate pe creier cu povestioara aia despre păcatul originar și copiii care merg în Iad dacă mor înainte de botez. Este, într-adevăr, doar un mic detaliu care ține de dogma creștin ortodoxă - însă este un detaliu care umflă numerele alea de ”credincioși” până la absurd; și care marchează pe viață individul în ochii celorlalți. Tu ca individ poți să crezi în Zeul Furnică dacă vrei - dar tot ca ortodox figurezi în hârțoagele lor.
Așa că, stimați tineri părinți, data viitoare când mai decideți să vă botezați copilul, renunțați un pic la superstiție și gândiți-vă la liberul său arbitru. Dacă va vrea să facă parte din această religie din care nu există cale de întoarcere odată înrolat, se va boteza ca ortodox când va avea o vârstă la care să-și poată lua singur deciziile de ordine spirituală. Acest botez în masă, fără drept de apel și fără cale de întoarcere - doar de dragul gurii babelor de la bloc - este o uriașă încălcare a drepturilor omului.
Desigur că respectivul copil va putea crede în ce va dori, când va crește. Dar va fi un ateu cu numele trecut în catastihul ăla de la Patriarhie, unde numele tuturor celor cu părinți prea-credincioși sunt trecute.
Hai să mai lăsăm tradiția și gura lumii deoparte și să începem și noi să acționăm în așa fel încât să nu le mai încălcăm copiilor noștri niște drepturi de bază, încă dinainte să poată vorbi.
joi, 25 august 2011
Zeitgeist
Știu că unora le e frică să nu le fure Satana sufletul, dacă se uita la ceva ce condamnă religia... Și am auzit despre documentarul ăsta comentarii de genul "Eu nu mă voi lăsa manipulat de această blasfemie" sau "Pasajul nu-știu-care din Biblie contrazice ceea ce se spune în Zeitgeist, deci documentarul este o mare minciună". Fraților... dacă voi vreți dovezi că Dumnezeu nu există, care să se potrivească și cu ceea ce scrie în Biblie... zău că sunteți sonați.
Nu spune nimeni că Zeitgeist e adevărul adevărat, lipsit de orice eroare și că nimic nu-l poate întrece. DAR în nu mai mult de vreo 20-30 minute, reușește să spună foarte multe lucruri adevărate și de ținut minte, despre religia creștină și despre religiile dinainte.
Tocmai l-am pus pe YouTube cu subtitrare în română (doar partea I, despre religie). Vizionare plăcută:
Nu spune nimeni că Zeitgeist e adevărul adevărat, lipsit de orice eroare și că nimic nu-l poate întrece. DAR în nu mai mult de vreo 20-30 minute, reușește să spună foarte multe lucruri adevărate și de ținut minte, despre religia creștină și despre religiile dinainte.
Tocmai l-am pus pe YouTube cu subtitrare în română (doar partea I, despre religie). Vizionare plăcută:
Moderarea comentariilor: necesitate sau moft?
În timp ce asamblam estetic și practic pagina, a trebuit să-mi pun întrebarea: cu sau fără moderare de comentarii? Primul instinct a fost să zic "fără moderare"... dar imediat mi-am adus aminte cu cine am de-a face și m-am deșteptat.
Așa că voi deschide blogul cu un mic comentariu de natură practică. Oamenii care-și pot exprima ideile coerent și urmând un fir logic sunt bine-veniți să mă contrazică și să poarte conversații în contradictoriu cu mine sau cu alți comentatori (dacă vor fi comentatori pe aici). Însă, dacă-mi vii cu citate dintr-o carte veche de aproape 2000 ani și spui că ceea ce crezi tu este adevărat pentru că este scris în Biblie iar Biblia este scrisă de Dumnezeu fiindcă așa spune Biblia (gândire circulară!) - nu te mira dacă te voi ignora iar și iar și iar și iar. Nu te gândi nici că odată scris comentariul, el sigur va ajunge la mine (chit că nu-l pun pe blog) iar eu mă voi răzgândi peste noapte datorită mesajului tău salvator: NU citesc citate din cărți religioase. Punct.
De asemenea, știind ce le poate pielea unora dintre conaționalii mei credincioși, vă mai anunț și că orice comentariu conținând înjurături, blesteme, amenințări sau insulte la adresa ateilor/agnosticilor va fi, din nou, ignorat. În același stil în care și siteurile creștin ortodoxe duc lipsă de secțiune de comment-uri, de adresă validă de mail sau de forumuri pe care tu, ca ateu, să te poți apăra împotriva răutăților pe care reprezentanții paginilor respective le spun; mi se pare foarte corect ca pe paginile ateilor, credincioșii să fie cei cu drepturi limitate.
Acestea fiind zise, bine ați venit și sper ca în curând să încep să postez și niște articole mai aproape de subiectul blogului.
Așa că voi deschide blogul cu un mic comentariu de natură practică. Oamenii care-și pot exprima ideile coerent și urmând un fir logic sunt bine-veniți să mă contrazică și să poarte conversații în contradictoriu cu mine sau cu alți comentatori (dacă vor fi comentatori pe aici). Însă, dacă-mi vii cu citate dintr-o carte veche de aproape 2000 ani și spui că ceea ce crezi tu este adevărat pentru că este scris în Biblie iar Biblia este scrisă de Dumnezeu fiindcă așa spune Biblia (gândire circulară!) - nu te mira dacă te voi ignora iar și iar și iar și iar. Nu te gândi nici că odată scris comentariul, el sigur va ajunge la mine (chit că nu-l pun pe blog) iar eu mă voi răzgândi peste noapte datorită mesajului tău salvator: NU citesc citate din cărți religioase. Punct.
De asemenea, știind ce le poate pielea unora dintre conaționalii mei credincioși, vă mai anunț și că orice comentariu conținând înjurături, blesteme, amenințări sau insulte la adresa ateilor/agnosticilor va fi, din nou, ignorat. În același stil în care și siteurile creștin ortodoxe duc lipsă de secțiune de comment-uri, de adresă validă de mail sau de forumuri pe care tu, ca ateu, să te poți apăra împotriva răutăților pe care reprezentanții paginilor respective le spun; mi se pare foarte corect ca pe paginile ateilor, credincioșii să fie cei cu drepturi limitate.
Acestea fiind zise, bine ați venit și sper ca în curând să încep să postez și niște articole mai aproape de subiectul blogului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)